Tristeti provinciale..

Una din Babe..Un fel de cocteil de zapada uda si apa inghetata cade din cerul gri..Nu e frig,dar umezeala trece prin stofa blugilor,cizmele iau apa care balteste pe trotuar,mana inmanusata strange manerul umbrelei pentru a se incalzi..Gluga pufoaicei imi acopera pe jumatate chipul si, din cand in cand, o trag spre spate ca sa mai vad si altceva decat caldaramul noroios..In fata unui bloc opreste o masina din care coboara o pereche.Nu mi-ar fi atras atentia daca nu as fi simtit brusc un miros de medicamente.Ridic ochii si ii vad urcand scara:el,batran,imbracat decent,banal.Ea,batrana, intr-un palton ce lasa la vedere poalele unui halat de casa rosu si marginea unei camasi de noapte albe.Femeia urca scarile incet,barbatul o sprijina,trec amandoi sovaitori prin usa cu arc,se fac nevazuti in scara blocului..Mirosul de medicament pluteste in urma lor..

De cate ori ne gandim la povestile oamenilor cu care ne intalnim de-a lungul zilei? Rar,poate niciodata.Dar semnele sunt peste tot:un simplu miros de medicament care pluteste in urma unui cuplu batran spune o poveste:el a mers astazi la spital, a luat-o si a adus-o acasa.E ingrijorat,stie ca va trebui sa aiba grija de ea.Cel putin, cat a fost in spital,o vizita zilnic,statea pe marginea patului,o intreba cum se simte, o vedea palida,vorbea cu asistenta in timp ce ii strecura o ciocolata in buzunar,ii aducea portocale si supa..De azi, insa, o va vedea mereu palida,va face el piata,va gati, va face curat in casa in felul barbatului, adica prost, dupa parerea ei..Cat despre ea,deja se simte vinovata pentru boala ei,pentru ca nu mai poate tine casa cum stie ea,ca nu mai poate gati..Se uita la el cu recunostinta pentru fiecare pahar cu apa pe care i-l aduce.Ce ciudat si nepotrivit,nu-i asa, ca femeia sa stea in pat si barbatul sa o serveasca..Invers e mai normal..Trebuie sa se faca bine repede..Casa are nevoie de ea..

...Mirosul de medicamente dispare dizolvat in perdeaua rece si lichida a Babei..

Femei..

Pe strazile orasului meu de provincie se mai vad inca haine de blana.Sunt aproape toate imbatranite,inca in buna stare,dar mirosind cu siguranta a naftalina. Sunt purtate intotdeauna de senioare.

Par oarecum nepotrivite,nu doar demodate:moda poate reveni, e ciclica,dar in prezent ecologia ruineaza blanaria.

Ei bine, senioarele isi scot blanurile la aer cand se duc unde se pot duce ele in orasul meu provincial :la piata,in vizita la o prietena, la spital,la nepoti.Nu la promenada, pentru ca nu se mai poarta,nu la opera, pentru ca nu avem, nu la teatru,pentru ca nici teatrul nu mai e ce-a fost odata, nu la baluri( ei, Doamne..).

Cu toate astea, blanurile sunt purtate.Credeti ca se intampla asta numai de frica moliilor? Acesta e motivul minor.Cel major este ca femeile sunt FEMEI,iar femeia este cocheta. Cochetaria nu accepta ca varsta s-o masoare (ca sa-l parafrazez un pic invers pe Corneille),pe de o parte, dar, pe de alta parte,pentru o femeie,cochetaria este un barometru al starii ei de spirit,un medicament,o forma de autoaparare la atacul implacabil al anilor.

O forma de rezistenta. O lectie de viata pentru cele tinere si frumoase.

Apropos de cei 50 de ani ai Monicai Belucci

Revistele de femei scriu despre si pentru femei tinere, frumoase,moderne. E drept, e placut sa deschizi o revista cu pagini lucioase, cu fotografii colorate,artistice,infatisand chipuri tinere, siluete perfecte.

E interesant sa citesti sfaturile expertilor in machiaj, coafura,manichiura, pedichiura, dar si ale celor care ne explica cum trebuie sa traim pe perioada sarcinii pentru a ramane atragatoare si a nu dauna micii fiinte care se formeaza in noi.

E bine sa citesti despre cum sa nu ne ingrasam, sa ramanem svelte,sa pierdem din greutate.

E interesant sa citesti despre femei care reusesc in cariera si in viata de familie (faimoasa tema a concilierii vietii de familie a femeii cu cariera ei, desi familia e formata din el si ea, desigur..),despre femeile inselate in dragoste care reusesc sa-si depaseasca depresia si sa o ia de la capat.E grozav sa vezi cum trebuie sa te porti ca sa-l cuceresti si sa-l tii langa tine,cum sa treci (sau nu) peste momentul cand descoperi ca te inseala..

E util sa vezi oferte de produse cosmetice,de haine si accesorii,sa primesti sfaturi despre ce e bine si ce e rau in compunerea unei tinute potrivite la locul si timpul potrivit, sa citesti despre vietile vedetelor ( apropos,oare de ce folosim acest termen pe post de sinonim la cineva pe care l-ai vazut la TV sau in presa “mondena”, si despre care stim, eventual, cum il/o cheama, eventual ii stim numele de scena sau doar prenumele?)...

Bref,revistele de femei sunt utile,desigur,dar sunt utile,cred eu, pentru acele femei care sunt la varsta la care se presupune ca sunt interesate de aceste subiecte.De fapt,poti sa fi trecut de varsta aceea si tot o sa fii interesata, dar, citind aceste reviste,tu, cea care ai trecut de varsta “aceea” te simti cumva,exclusa.

De aceea, ma intreb: unde sunt revistele pentru femeile majoritare, care sunt cele trecute de varsta “aceea”,mai plinute sau chiar grase,mai putin frumoase sau chiar urate sau banale, mai putin elegante sau chiar sleampete? Unde sunt revistele pentru femeile cu cariere banale,care conciliaza viata lor profesionala neinteresanta,uneori penibila, cu viata lor de familie( adica cu a doua cariera neinteresanta, banala) fara sa stie ca realizeaza acest deziderat inainte ca acesta sa fie formulat ca principiu de viata ideala? Unde sunt revistele pentru femeia trecuta de 60 de ani care, la pensie fiind,se simte obligata sa faca tot ce tine de functionarea cotidiana a casei ei ( piata,plata facturilor,cozi la medicul de familie), dar si de casa copilului ei care i-a “daruit” un nepot sau mai multi, care trebuie dusi si adusi la gradinita sau scoala,hraniti, ingrijiti etc,etc..

Ei bine, si femeia aceea vrea sa citeasca o revista de femei in care sa gaseasca insa, raspunsuri si la problemele ei.Nu cer segregare pe piata revistelor,ar fi plictisitor chiar si pentru femeia non-conforma sa citeasca numai despre “babe”.Ati observat, desigur, ca atunci cand se intalnesc doua senioare, subiectele de dezbatut sunt sanatatea, banii,second hand,oferte la supermarket  si nepotii, dar asta nu inseamna ca numai aceste subiecte sunt interesante pentru ele,ci aceste subiecte sunt singurele la ordinea zilei.

E greu la pensie,oricat de mult sustinem ca nu e asa.Dar, daca macar o revista pentru femei si-ar rezerva spatiu si pentru aceste femei, care,desi la pensie, sunt totusi, FEMEI,alta ar fi si viata lor.Si a revistei, pentru ca ar fi cumparata si de alte categorii de cititoare, nu numai de cele tinere.

O femeie ramane femeie toata viata ei:i-ar prinde bine cateva sfaturi de machiaj,coafura,sanatate,tonus,recomandari de produse de infrumusetare pentru varsta ei..Ati observat, desigur, ca toate produsele cosmetice isi fac reclama folosind chipuri tinere,care arata foarte bine si fara machiaj,dar, cand apare la tv cate o femeie care nu mai e tanara,se vede aproape intotdeauna ca a fost machiata in graba de o angajata a televiziunii cu pricina intr-un mod standard,nepotrivit, care o face pe beneficiara sa arate ca o caricatura.

Imi doresc o revista de femei pentru toate femeile, cu rubrici permanente pentru toate femeile,cu femei de toate varstele pe coperta,cu povesti de viata ale tuturor femeilor (ale senioarelor pot fi chiar mai interesante, pentru ca vietile lor sunt mai lungi..).E foarte greu, oare? Nu cred.Dar cred ca toate femeile trebuie sa fie bagate in seama.Cel putin pentru eventualitatea,de loc de neglijat, a cresterii numarului de cititoare.